Întâia epistolă a apostolului Ioan

Exerciţii de citire - Săptămâna a VIII-a

2:28 Καὶ νῦν, τεκνία, μένετε ἐν αὐτῷ, ἵνα ἐὰν φανερωθῇ σχῶμεν παρρησίαν καὶ μὴ αἰσχυνθῶμεν ἀπ’ αὐτοῦ ἐν τῇ παρουσίᾳ αὐτοῦ.

2:29 ἐὰν εἰδῆτε ὅτι δίκαιός ἐστιν, γινώσκετε ὅτι καὶ πᾶς ὁ ποιῶν τὴν δικαιοσύνην ἐξ αὐτοῦ γεγέννηται.

3:1 ἴδετε ποταπὴν ἀγάπην δέδωκεν ἡμῖν ὁ πατὴρ ἵνα τέκνα θεοῦ κληθῶμεν· καὶ ἐσμέν. διὰ τοῦτο ὁ κόσμος οὐ γινώσκει ἡμᾶς ὅτι οὐκ ἔγνω αὐτόν.

3:2 Ἀγαπητοί, νῦν τέκνα θεοῦ ἐσμεν, καὶ οὔπω ἐφανερώθη τί ἐσόμεθα. οἴδαμεν ὅτι ἐὰν φανερωθῇ ὅμοιοι αὐτῷ ἐσόμεθα, ὅτι ὀψόμεθα αὐτὸν καθώς ἐστιν.

3:3 καὶ πᾶς ὁ ἔχων τὴν ἐλπίδα ταύτην ἐπ’ αὐτῷ ἁγνίζει ἑαυτὸν καθὼς ἐκεῖνος ἁγνός ἐστιν.

3:4 Πᾶς ὁ ποιῶν τὴν ἁμαρτίαν καὶ τὴν ἀνομίαν ποιεῖ, καὶ ἡ ἁμαρτία ἐστὶν ἡ ἀνομία.

3:5 καὶ οἴδατε ὅτι ἐκεῖνος ἐφανερώθη ἵνα τὰς ἁμαρτίας ἄρῃ, καὶ ἁμαρτία ἐν αὐτῷ οὐκ ἔστιν.

3:6 πᾶς ὁ ἐν αὐτῷ μένων οὐχ ἁμαρτάνει· πᾶς ὁ ἁμαρτάνων οὐχ ἑώρακεν αὐτὸν οὐδὲ ἔγνωκεν αὐτόν.

Lista cuvintelor de memorat

Notă:   Pe lângă cuvintele noi, am păstrat în listă şi cuvinte pe care le-am prezentat anterior, dacă acestora li s-au adăugat explicaţii. Sunt evidenţiate (negru) doar elementele noi; materialul corespunzător perioadei precedente apare estompat (gri).

εἰμί

v. a fi

ἦν era - impf. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 1:1,2); ἦ să fie - conj. prez. pers. a III-a pl. (1In 1:4); οὐκ ἔστιν nu este - prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 1:5); ἐσμέν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:5); εἶναι inf. prez. (1In 2:9); ἐστέ prez. act. ind. pers. a II-a pl. ὅτι ἰσχυροί ἐστε - căci sunteţi puternici (1In 2:14); ἦσαν erau - impf. act. ind. pers. a III-a pl.; ἐσόμεθα viit. pers. I pl. τί ἐσόμεθα = ce vom fi (1In 3:2)

După οὐκ şi după anumite alte cuvinte, persoana a III-a sg. prezent activ indicativ a verbului εἰμί este accentuată pe prima silabă. Acest lucru nu se aplică celorlalte forme ale lui εἰμί. Astfel, avem οὐκ ἔστιν, dar οὔκ ἐσμεν.

ὁράω

v. a vedea, a privi

ἑωράκαμεν pf. act. ind. pers. I pl. ὃ ἑωράκαμεν = ceea ce am văzut; ἑωράκαμεν ... τὴν ζωήν = am văzut viaţa (1In 1:1,2,3); ἴδετε imp. aor. pl. (1In 3:1); ὀψόμεθα viit. pers. I pl ὀψόμεθα αὐτὸν καθώς ἐστιν = îl vom vedea aşa cum este (1In 3:2); ἑώρακεν pf. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:6)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: panoramă

ἔχω

v. a avea

ἔχητε conj. prez. act. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); ἔχομεν- avem - prez. act. ind. (1In 1:6,8); εἴχετε impf. act. ind. pers. a II-a pl. ἣν εἴχετε ἀπ’ ἀρχῆς = pe care o aveaţi de la început (1In 2:7); ἔχετε prez. act. ind pers. a II-a pl. χρῖσμα ἔχετε = aveţi ungere (1In 2:20) ἔχει prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐδὲ τὸν πατέρα ἔχει = nu are nici pe Tatăl (1In 2:23); σχῶμεν conj. aor. pers. I pl. ἵνα ... σχῶμεν pentru ca ... să avem (1In 2:28); ἔχων part. prez. nom. sg. m. (1In 3:3)

ποιέω

v. a face, a săvârşi, a împlini

ποιοῦμεν prez. act. ind. pers. I pl. οὐ ποιοῦμεν = nu săvârşim (1In 1:6); ποιῶν part. prez. nom. sg. m. ὁ δὲ ποιῶν = cel ce face (1In 2:17); ποιεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:4)

ἁμαρτία, ας, ἡ

s. f. păcat

ἁμαρτίας gen. sg. ἀπὸ πάσης ἁμαρτίας = de tot păcatul/de orice păcat (1In 1:7); ἁμαρτίαν ac. sg. ἁμαρτίαν οὐκ ἔχομεν = nu avem păcat (1In 1:8); ἁμαρτίαι nom. pl. (1In 2:12); ἁμαρτία nom. sg. (1In 3:4)

κόσμος, ου, ὁ

s. m. lume, univers

κόσμου gen. sg. (1In 2:2); κόσμον ac. sg. μὴ ἀγαπᾶτε τὸν κόσμον = nu iubiţi lumea (1In 2:15); κόσμῳ dat. sg. m./n. τὰ ἐν τῷ κόσμῳ = cele din lume (1In 2:15); κόσμος nom. sg. (1In 3:1)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului «cosmo» cu semnificaţia (referitor la) cosmos, univers. Ex: cosmonaut, cosmogonie cosmochimie

γινώσκω

v. a şti, a cunoaște

γινώσκομεν cunoaştem - prez. act. ind. pers. I pl. (1In 2:3); ἔγνωκα pf. pers. I sg. ἔγνωκα αὐτόν = (eu) îl cunosc (1In 2:4); ἐγνώκατε pf. pers. a II-a pl. ὅτι ἐγνώκατε τὸν ἀπ’ ἀρχῆς = fiindcă îl cunoaşteţi pe cel ce este de la început (1In 2:13); γινώσκετε prez. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:29); γινώσκει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνω aor. pers. a III-a sg. (1In 3:1); ἔγνωκεν pf. pers. a III-a sg. (1In 3:6)

Timpul Perfect indică o acţiune trecută şi încheiată. Când încercăm să găsim pentru ἔγνωκα αὐτόν cea mai potrivită traducere românească, vom fi de acord, probabil, că varianta „l-am cunoscut” nu redă foarte bine aspectul acţiunii închiate. O astfel de expresie folosim şi atunci când am vrea să spunem de exemplu, „Da... l-am cunoscut; îmi aduc aminte de el destul de bine”. Dacă însă traducem folosind prezentul românesc „îl cunosc”, suntem mult mai aproape de ceea ce relevă perfectul în limba greacă.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: gnosticism

ἀγάπη, ης, ἡ

s. f. dragoste

ἀγάπη nom. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); ἀγάπην ac. sg. (1In 3:1)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

μένω

v. a rămâne, a locui

μένειν inf. prez. ὁ λέγων ἐν αὐτῷ μένειν = cine zice că rămâne în el (1In 2:6); μένει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῷ φωτὶ μένει = rămâne în lumină (1In 2:10); μεμενήκεισαν mai mult ca pf. pers. a III-a pl. (1In 2:19); μενέτω imp. prez. pers. a III-a sg. ἐν ὑμῖν μενέτω = în voi să rămână (1In 2:24); μείνῃ conj. aor. act. pers. a III-a sg. (1In 2:24); μενεῖτε viit. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:24); μένετε imp. pers. a II-a pl. (1In 2:27); μένων part. prez. nom. sg. πᾶς ὁ ἐν αὐτῷ μένων = oricine rămâne în el (1In 3:6)

Infinitivul în limba greacă este un substantiv verbal; el are deci atât caracteristici ale unui substantiv cât şi ale unui verb.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: imanent, mas/mânere (înv. pop)

οἶδα

v. perfect II folosit ca prezent, a şti, a cunoaște pe cineva, a se pricepe, a înţelege

οἶδεν perf. ind. οὐκ οἶδεν = nu ştie (1In 2:11); οἴδατε prez. act. ind. pers. a II-a pl. καὶ οἴδατε πάντες = şi cu toţii cunoaşteţi (1In 2:20); εἰδῆτε conj. pers. a II-a pl. ἐὰν εἰδῆτε = dacă ştiţi (1In 2:29); οἴδαμεν prez. act. ind. pers. I pl. (1In 3:2)

φανερόω

ν. a face vizibil, a arăta cu claritate, a înfăţişa, a vădi, a descoperi, a da pe faţă

φανερωθῶσιν conj. aor. pas. pers. a III-a pl. ἵνα φανερωθῶσιν = ca să fie arătaţi (1In 2:19); φανερωθῇ pers. a III-a sg. ἐὰν φανερωθῇ = dacă se va arăta (1In 2:28); ἐφανερώθη aor. pas. pers. a III-a sg. (1In 3:2)

παρρησία, ας, ἡ

s. f. îndrăzneală

παρρησίαν ac. sg. ἵνα ... σχῶμεν παρρησίαν = ca să avem îndrăzneală (1In 2:28)

αἰσχύνω

v. a se ruşina

αἰσχυνθῶμεν conj. aor. pas. pers. I pl. ἵνα ... μὴ αἰσχυνθῶμεν - ca să nu ne ruşinăm (1In 2:28)

παρουσία, ας, ἡ

s. f. venire

παρουσίᾳ dat. sg. ἐν τῇ παρουσίᾳ αὐτοῦ = la venirea lui (1In 2:28)

δικαιοσύνη, ης, ἡ

s. f. dreptate

δικαιοσύνην ac. sg. ὁ ποιῶν τὴν δικαιοσύνην = cel ce săvârşeşte dreptatea (1In 2:29)

γεννάω

v. a naște, a da naştere

γεγέννηται perf. med/pas. pers. a III-a sg. ἐξ αὐτοῦ γεγέννηται = din el este născut (1In 2:29)

ποταπός, ή, όν

ce fel de

ποταπὴν ac. sg. f. ἴδετε ποταπὴν ἀγάπην = vedeţi ce fel de dragoste (1In 3:1)

δίδωμι

v. a da, a încredinţa, a da/lăsa în grija cuiva, a transmite, a da rod, a produce

δέδωκεν perf. act. ind. δέδωκεν ἡμῖν = ne-a dat (1In 3:1)

τέκνον, ου, τό

s. n. copil, fiu sau fiică

τέκνα nom. pl. τέκνα θεοῦ = copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1)

καλέω

v. a da nume, a numi, a chema pe nume, a chema la

κληθῶμεν conj. aor. pas. pers. I pl. ἵνα τέκνα θεοῦ κληθῶμεν = să ne numim copii ai lui Dumnezeu (1In 3:1)

οὔπω

încă nu

(1In 3:2)

ὅμοιος, α, ον

adj., asemănător, asemenea cu (cu dativul lucrului cu care se face asemănarea)

ὅμοιοι nom. pl. m. ὅμοιοι αὐτῷ = asemănători lui (1In 3:2)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementelor „omo”, „homo”, „homeo” cu semnificaţia „egal”, „asemănător”. Ex. omonim, homocromie, homeopat.

βλέπω

v. a vedea

ὀψόμεθα viit. pers. I pl.

ἐλπίς, δος, ἡ

s. f. nădejde, speranţă

ἐλπίδα ac. sg. (1In 3:3)

ἁγνίζω

v. a curăţa, a purifica

ἁγνίζει prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 3:3)

ἑαυτοῦ, ῆς, οῦ

pronume reflexiv pers. a III-a sg. & pl., pers. I pl,. pers. a II-a sg. & pl., însuşi/însăşi

ἑαυτὸν ac. sg. m. ἁγνίζει ἑαυτὸν = se curăţeşte pe sine (1In 3:3)

ἁγνός, ή, όν

adj. curat, pur

ἁγνός nom. sg. m. (1In 3:3)

ἀνομία, ας, ἡ

s. f. fărădelege

ἀνομίαν ac. sg. (1In 3:4); ἀνομία nom. sg. (1In 3:4)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: anomie, anomic

αἴρω

v. a lua, a ridica

ἄρῃ conj. aor. pers. a III-a sg. ἵνα τὰς ἁμαρτίας ἄρῃ = ca să ridice păcatele (1In 3:5)

ἐπί

prep., cu Genitiv: pe, locul unde se termină mişcarea, locul lângă care se găseşte un lucru, în faţa, în timpul, în fruntea, peste; cu Dativ: împrejurările în care se petrece acţiunea, în legătură cu, după, spre, ţinând seama de; cu Acuzativ: în acelaşi loc, laolaltă, în timpul, în vederea unui scop, pentru, în vederea unui scop.

ἐπ’ αὐτῷ = în el (1In 3:3)

Această prepoziţie este extrem de comună, dar destul de dificilă. Diferitele ei utilizări trebuie învăţate prin observare, atunci când acestea sunt întâlnite. Se întâlneşte adeseori forma elidată ἐπ', ca în cazul de faţă.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „epi” cu semnificaţia „deasupra”, „pe”. Ex: epicard, epicentru, epidermă