Întâia epistolă a apostolului Ioan

Exerciţii de citire - Săptămâna a XII-a

4:11 Ἀγαπητοί, εἰ οὕτως ὁ θεὸς ἠγάπησεν ἡμᾶς, καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν ἀλλήλους ἀγαπᾶν.

4:12 θεὸν οὐδεὶς πώποτε τεθέαται· ἐὰν ἀγαπῶμεν ἀλλήλους, ὁ θεὸς ἐν ἡμῖν μένει καὶ ἡ ἀγάπη αὐτοῦ τετελειωμένη ἐν ἡμῖν ἐστιν.

4:13 Ἐν τούτῳ γινώσκομεν ὅτι ἐν αὐτῷ μένομεν καὶ αὐτὸς ἐν ἡμῖν, ὅτι ἐκ τοῦ πνεύματος αὐτοῦ δέδωκεν ἡμῖν.

4:14 καὶ ἡμεῖς τεθεάμεθα καὶ μαρτυροῦμεν ὅτι ὁ πατὴρ ἀπέσταλκεν τὸν υἱὸν σωτῆρα τοῦ κόσμου.

4:15 ὃς ἐὰν ὁμολογήσῃ ὅτι Ἰησοῦς ἐστιν ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ, ὁ θεὸς ἐν αὐτῷ μένει καὶ αὐτὸς ἐν τῷ θεῷ.

4:16 καὶ ἡμεῖς ἐγνώκαμεν καὶ πεπιστεύκαμεν τὴν ἀγάπην ἣν ἔχει ὁ θεὸς ἐν ἡμῖν. Ὁ θεὸς ἀγάπη ἐστίν, καὶ ὁ μένων ἐν τῇ ἀγάπῃ ἐν τῷ θεῷ μένει καὶ ὁ θεὸς ἐν αὐτῷ μένει.

4:17 ἐν τούτῳ τετελείωται ἡ ἀγάπη μεθ’ ἡμῶν, ἵνα παρρησίαν ἔχωμεν ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῆς κρίσεως, ὅτι καθὼς ἐκεῖνός ἐστιν καὶ ἡμεῖς ἐσμεν ἐν τῷ κόσμῳ τούτῳ.

4:18 φόβος οὐκ ἔστιν ἐν τῇ ἀγάπῃ, ἀλλ’ ἡ τελεία ἀγάπη ἔξω βάλλει τὸν φόβον, ὅτι ὁ φόβος κόλασιν ἔχει, ὁ δὲ φοβούμενος οὐ τετελείωται ἐν τῇ ἀγάπῃ.

4:19 ἡμεῖς ἀγαπῶμεν, ὅτι αὐτὸς πρῶτος ἠγάπησεν ἡμᾶς.

4:20 ἐάν τις εἴπῃ ὅτι Ἀγαπῶ τὸν θεόν, καὶ τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ μισῇ, ψεύστης ἐστίν· ὁ γὰρ μὴ ἀγαπῶν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ ὃν ἑώρακεν, τὸν θεὸν ὃν οὐχ ἑώρακεν οὐ δύναται ἀγαπᾶν.

4:21 καὶ ταύτην τὴν ἐντολὴν ἔχομεν ἀπ’ αὐτοῦ, ἵνα ὁ ἀγαπῶν τὸν θεὸν ἀγαπᾷ καὶ τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ.

Lista cuvintelor de memorat

Notă:   Pe lângă cuvintele noi, am păstrat în listă şi cuvinte pe care le-am prezentat anterior, dacă acestora li s-au adăugat explicaţii. Sunt evidenţiate (negru) doar elementele noi; materialul corespunzător perioadei precedente apare estompat (gri).

θεάομαι

v. a privi, a vedea

ἐθεασάμεθα aor. med. ind. pers. I pl. (noi) am privit (1In 1:1); τεθέαται perf. med. pers. a III-a sg. θεὸν οὐδεὶς πώποτε τεθέαται = pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată (1In 4:12); τεθεάμεθα perf. med. pers. I pl. (1In 4:14)

Timpul aorist indică faptul că o acţiune s-a petrecut în trecut, fără a face referire la durata sau stadiul de încheiere a ei. Este echivalent cu perfectul compus.

πατήρ, ός, ὁ

s. m. tată

πατέρα ac. sg. πρός τὸν πατέρα = la Tatăl (1In 1:2); πατρός gen. sg. μετὰ τοῦ πατρός... = cu Tatăl... (1In 1:3); ἡ ἀγάπη τοῦ πατρὸς = dragostea Tatălui (1In 2:15); πατέρες voc. pl. γράφω ὑμῖν, πατέρες = vă scriu vouă, părinţilor (1In 2:13); πατρὶ dat. sg. ἐν τῷ πατρί = în Tatăl (1In 2:24); πατήρ nom. sg. ὅτι ὁ πατὴρ ἀπέσταλκεν = că Tatăl a trimis (1In 4:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: patriarh, patron

ἔχω

v. a avea

ἔχητε conj. prez. act. κοινωνίαν ἔχητε = să aveţi părtăşie (1In 1:3); ἔχομεν- avem - prez. act. ind. (1In 1:6,8); εἴχετε impf. act. ind. pers. a II-a pl. ἣν εἴχετε ἀπ’ ἀρχῆς = pe care o aveaţi de la început (1In 2:7); ἔχετε prez. act. ind pers. a II-a pl. χρῖσμα ἔχετε = aveţi ungere (1In 2:20) ἔχει prez. act. ind. pers. a III-a sg. οὐδὲ τὸν πατέρα ἔχει = nu are nici pe Tatăl (1In 2:23); σχῶμεν conj. aor. pers. I pl. ἵνα ... σχῶμεν pentru ca ... să avem (1In 2:28); ἔχων part. prez. nom. sg. m. (1In 3:3); ἔχῃ conj. prez. act. pers. a III-a sg. ὃς δ’ ἂν ἔχῃ = cine are (1In 3:17); ἔχοντα part. prez. ac. sg. m. χρείαν ἔχοντα = având o nevoie (1In 3:17); ἔχωμεν conj. prez. pers. I pl. ἵνα παρρησίαν ἔχωμεν = ca să avem îndrăzneală (1In 4:17)

οὗτος, αὕτη, τοῦτο

pron. dem. m./f./n. acesta/aceasta/acest lucru

ταῦτα acestea (aceste lucruri) - nom. n. pl. (1In 1:4); ἅυτη aceasta - nom. f. sg. (1In 1:5); τούτῳ gen. m./n. pl. (1In 2:5); οὗτος nom. sg. m. (1In 2:22); τοῦτο ac. sg. n. εἰς τοῦτο = pentru aceasta, în acest scop (1In 3:8); τούτου gen. sg. m/n. (1In 4:6); ταύτην ac. sg. f. ταύτην τὴν ἐντολὴν = această poruncă (1In 4:21)

θεός, οῦ, ὁ

Dumnezeu

θεός n. sg. (1In 1:5); θεοῦ gen. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); θεόν ac. sg. πρὸς τὸν θεόν = la Dumnezeu (1In 3:21); θεῷ dat. sg. ἐν τῷ θεῷ = în Dumnezeu (1In 4:16)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: teologie

λέγω

v. a spune, a zice

εἰπωμεν conj. aor. pers. I pl. ἐὰν εἴπωμεν = dacă zicem (1In 1:6,8); λέγων part. prez. nom. sg. m. ὁ λέγων = cel ce zice (1In 2:4); εἴπῃ conj. aor. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ = dacă cineva zice (1In 4:20)

Forma de subjonctiv aorist (εἴπωμεν) este foarte diferită de forma de bază (λέγω). Există destul de multe cuvinte în greaca veche, a căror formă la prezent activ indicativ este mult diferită de alte forme. Iată un alt exemplu: a mânca, la prez. act. ind. este ἐσθίω, iar la viitor, acelaşi verb este φάγομαι.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: prelegere

ὁμολογέω

v. a recunoaște, a mărturisi

ὁμολογῶμεν conj. prez. pers. I pl. ἐὰν ὁμολογῶμεν = dacă mărturisim (1In 1:9); ὁμολογῶν part. prez. nom. sg. ὁ ὁμολογῶν = cel ce mărturiseşte (1In 2:23); ὁμολογεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. (1In 4:2); ὁμολογήσῃ conj. aor. pers. a III-a sg. ὃς ἐὰν ὁμολογήσῃ = oricine mărturiseşte (1In 4:15)

Cuvânt compus: ὅμοιος = la fel, asemănător + λόγος = cuvânt.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: omologare

ψεύστης, ου, ὁ

s. m. mincinos

ψεύστην ac. sg. m. ψεύστην ποιοῦμεν αὐτὸν = îl facem mincinos (1In 1:10); ψεύστης nom. sg. ψεύστης ἐστίν = este un mincinos (1In 4:20)

ἀγάπη, ης, ἡ

s. f. dragoste

ἀγάπη nom. sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ = dragostea lui Dumnezeu (1In 2:5); ἀγάπην ac. sg. (1In 3:1); ἀγάπῃ dat. sg. ὁ μένων ἐν τῇ ἀγάπῃ = cel ce rămâne în dragoste (1In 4:15)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

τελείω

v. a împlini, a perfecţiona, a desăvârşi

τετελείωται pf. med/pas. pers. a III-a sg. ἡ ἀγάπη τοῦ θεοῦ τετελείωται = dragostea lui Dumnezeu s-a desăvârşit (1In 2:5); τετελειωμένη perf. med/pas. nom. sg. f. τετελειωμένη ... ἐστιν = este ... desăvârşită (1In 4:12)

μένω

v. a rămâne, a locui

μένειν inf. prez. ὁ λέγων ἐν αὐτῷ μένειν = cine zice că rămâne în el (1In 2:6); μένει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἐν τῷ φωτὶ μένει = rămâne în lumină (1In 2:10); μεμενήκεισαν mai mult ca pf. pers. a III-a pl. (1In 2:19); μενέτω imp. prez. pers. a III-a sg. ἐν ὑμῖν μενέτω = în voi să rămână (1In 2:24); μείνῃ conj. aor. act. pers. a III-a sg. (1In 2:24); μενεῖτε viit. act. ind. pers. a II-a pl. (1In 2:24); μένετε imp. pers. a II-a pl. (1In 2:27); μένων part. prez. nom. sg. πᾶς ὁ ἐν αὐτῷ μένων = oricine rămâne în el (1In 3:6); μένουσαν part. prez. ac. sg. f. ἐν αὐτῷ μένουσαν = rămânând în el (1In 3:15); μένομεν prez. act. ind. pers. I pl. ἐν αὐτῷ μένομεν = rămânem în el (1In 4:13)

Infinitivul în limba greacă este un substantiv verbal; el are deci atât caracteristici ale unui substantiv cât şi ale unui verb.

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: imanent, mas/mânere (înv. pop)

μισέω

v. a urî

μισῶν part. prez. nom. sg. τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ μισῶν = urăşte pe fratele său (1In 2:9); μισεῖ prez. act. ind. pers. a III-a sg. εἰ μισεῖ ὑμᾶς ὁ κόσμος = dacă vă urăşte lumea (1In 3:13); μισῇ conj. prez. act. pers. a III-a sg. ἐάν τις εἴπῃ ... καὶ ... μισῇ = dacă cineva spune ... şi ... urăşte (1In 4:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: mizantrop, misogin

ἀγαπάω

v. a iubi

ἀγαπῶν part. prez. nom. sg. ὁ ἀγαπῶν τὸν ἀδελφὸν αὐτοῦ = cel ce iubeşte pe fratele său (1In 2:10); ἀγαπᾶτε imp. prez. μὴ ἀγαπᾶτε = nu iubiţi (1In 2:15); ἀγαπᾷ conj. prez. pers. a III-a sg. (1In 2:15); ἀγαπῶμεν conj. prez. pers. I pl. ἵνα ἀγαπῶμεν ἀλλήλους = ca să ne iubim unii pe alţii (1In 3:11); ἀγαπῶμεν prez. act. ind. pers. I pl. ὅτι ἀγαπῶμεν = pentru că iubim (1In 3:14); ἠγαπήκαμεν perf. pers. I pl. (1In 4:10); ἠγάπησεν aor. act. pers. a III-a sg. (1In 4:10); ἀγαπᾶν inf. prez. καὶ ἡμεῖς ὀφείλομεν ἀλλήλους ἀγαπᾶν = şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii (1In 4:11); ἀγαπῶ prez. act. ind. pers. I sg. ἀγαπῶ τὸν θεόν = eu iubesc pe Dumnezeu (1In 4:20)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: agapă, (mănăstirea) Agapia

πιστεύω

v. a crede

πιστεύσωμεν conj. aor. pers. I pl. ἵνα πιστεύσωμεν = ca să credem (1In 3:23); πιστεύετε imp. prez. pers. a II-a pl. μὴ παντὶ πνεύματι πιστεύετε = nu oicărui duh să-i daţi crezare (1In 4:1); πεπιστεύκαμεν perf. pers. I pl. ἐγνώκαμεν καὶ πεπιστεύκαμεν = am cunoscut şi am crezut (1In 4:16)

οὕτως

adv. astfel

(1In 4:11)

πώποτε

adv. vreodată

(1In 4:12)

σωτήρ, ος, ὁ

s. m. salvator, mântuitor

σωτῆρα ac. sg. (1In 4:14)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: soteriologie

ἡμέρα, ας, ἡ

s. f. zi

ἡμέρᾳ dat. sg. (1In 4:17)

κρίσις, εως, ἡ

s. f. acţiunea de a judeca, hotărâre a justiţiei, judecată, sentinţă

κρίσεως gen. sg. (1In 4:17)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: criză

φόβος, ου, ὁ

s. m. frică, teamă

φόβος nom. sg. (1In 4:18); φόβον ac. sg. (1In 4:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: fobie

τέλειος, α, ον

adj. desăvârşit

τελεία nom. sg. f. (1In 4:18)

ἔξω

adv. afară

(1In 4:18)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: cuvinte compuse cu ajutorul elementului „exo” cu sensul „în afară”. Ex: exocardie, exocrin, exoforie.

βάλλω

v. a arunca

βάλλει prez. act. ind. pers. a III-a sg. ἔξω βάλλει = alungă (1In 4:18)

κόλασις, εως, ἡ

s. f. pedeapsă, corecţie

κόλασιν ac. sg. (1In 4:18)

φοβέομαι

v. deponent cu forme pasive, a se înfricoşa, a se înspăimânta, a se teme

φοβούμενος part. prez. med/pas. nom. sg. m. ὁ δὲ φοβούμενος = dar cel ce se teme (1In 4:18)

πρῶτος, η, ον

primul, cel dintâi

πρῶτος nom. sg. m. (1In 4:19)

Cuvinte româneşti asemănătoare ca formă şi sens: substantive compuse cu ajutorul elementului „proto”, care înseamnă „primul”, „întâiul”. Ex: protobiologie, protocronism, protogeneză, protopărinte